marți, 21 iunie 2011
chitara & pian
A doa chitara cea mai alba.Intrati pe http://www.fender.com/products/index.php?bodyShape=Classical§ion=acoustics
chitara & pian
eu stiu de la 5 ani sa cant la pian am facut doar doi ani de pian,dar am uitat ca acum am 10 si a trecut mult timp dea tunci.Dar acum am reincepu si chitara si pianul am o chitara Fende adusa din U.S.A.E super tare profesoru este profesionist si ma invatat foarte bine sa cant la chitara si la pian.
vineri, 6 mai 2011
comentare
Asasins cread e tare super are o grafica misto pe XBOX 360 Gameplay si altele... Dar,dar Crysis tot ramane locul intai perntu mine mei multe comenzi mai explicit si cate... Dativa cu parerea daca vreti.
vineri, 15 aprilie 2011
METRO 2033
Anul acesta compania THQ a reusit sa distribuie destule titluri pentru a-si cimenta statutul de firma de renume, Darksiders si Warhammer 40,000 fiind doar doua dintre acestea. Ambele au fost primite de gameri extrem de bine si s-au bucurat de un real succes in vanzari. Dar nici un joc sub sigla THQ parca nu are aspectul si emotia lui Metro 2033. In cateva cuvinte jocul este: original, aspectuos, captivant si… mai presus de orice … are poveste.
Actiunea este plasata in Moscova anului 2033, la 20 ani dupa un eveniment apocaliptic care a anihilat aproape toata omenirea. In traducere libera: “O bomba pleaca de la punctul X cu destinatia punctul Z. De cate bombe nucleare este nevoie ca intreg globul sa fie invaluit in iarna nucleara?”. Asadar suprafata pe care se petrece actiunea jocului nu este cea mai ospitaliera locatie, asa ca, oamenii, supravietuitori convinsi, s-au refugiat in subteranele metroului moscovit, de unde si numele jocului in cauza: “Metro 2033”. Acum sa fim sinceri … cati dintre voi nu au un bunic, unchi sau var indepartat care are un Moskvich inca functional? Rusii astia cand fac ceva … tine tata mult si bine. Accentele claustrofobe si limitarea miscarii fac din acest joc un veritabil unicat pe piata. Si da… stiu ca mai exista si STALKER, dar vorbim aici despre un joc facut dupa o carte. Stim ca am mai avut la Zon@ IT un studio luminat care a dorit sa faca acelasi lucru (vezi Dante’s Inferno pe situl emisiunii), dar cartea lui Dimitriy Glukhovskiy a fost pusa in valoare si gratie acestui joc. Fiecare detaliu este atent studiat si redat grafic. Acestea fiind spuse, adaug si eu un “Cinste voua creeatori New Wave de jocuri avangardiste”
Actiunea este plasata in Moscova anului 2033, la 20 ani dupa un eveniment apocaliptic care a anihilat aproape toata omenirea. In traducere libera: “O bomba pleaca de la punctul X cu destinatia punctul Z. De cate bombe nucleare este nevoie ca intreg globul sa fie invaluit in iarna nucleara?”. Asadar suprafata pe care se petrece actiunea jocului nu este cea mai ospitaliera locatie, asa ca, oamenii, supravietuitori convinsi, s-au refugiat in subteranele metroului moscovit, de unde si numele jocului in cauza: “Metro 2033”. Acum sa fim sinceri … cati dintre voi nu au un bunic, unchi sau var indepartat care are un Moskvich inca functional? Rusii astia cand fac ceva … tine tata mult si bine. Accentele claustrofobe si limitarea miscarii fac din acest joc un veritabil unicat pe piata. Si da… stiu ca mai exista si STALKER, dar vorbim aici despre un joc facut dupa o carte. Stim ca am mai avut la Zon@ IT un studio luminat care a dorit sa faca acelasi lucru (vezi Dante’s Inferno pe situl emisiunii), dar cartea lui Dimitriy Glukhovskiy a fost pusa in valoare si gratie acestui joc. Fiecare detaliu este atent studiat si redat grafic. Acestea fiind spuse, adaug si eu un “Cinste voua creeatori New Wave de jocuri avangardiste”
Alan Wake
Pentru inceput o sa intreb privitorul la ce se gandeste cand aude urmatoarele trei cuvinte: Lanterna, Umbre si Zombi. Daca v-ati gandit la Doom 3 sau la seria Alone in the Dark, aveti doua bile albe de la mine. Jocurile intr-adevar foloseau la maxim aceste trei elemente, facandu-se remarcate la vremea respectiva prin mecanici de joc inovative si o atmosfera apasatoare, tipica jocurilor survival-horror. Sigur, daca puneam aceasta intrebare acum un an de zile, raspunsurile erau perfect valide, iar pasionatii genului survival-horror, printre care ma numar si eu, ar fi sarit sa aduca elogii unei serii sau alta.
De-a lungul timpului, jocuri precum Resident Evil, Silent Hill, seria Siren pe Playstation sau mult indragitul Undying, care totusi nu intra in aceasta categorie dar ar merita, au imbogatit genul cu noi si noi elemente. Cu toate astea, de-a lungul timpului un joc din portofoliul celor de la Remedy, creatorii lui Max Payne, isi tot facea aparitia. Alan Wake promitea o experienta imersiva, un gameplay inovativ, noi mecanici de joc si mai ales un personaj cu care omul de rand sa se poata identifica usor. Jocul n-a stat in productie decat 8 ani de zile, ajungand sa fie mentionat alaturi de titluri legendare precum Duke Nukem Forever.. and ever.. and ever…. And forever-after, Max Payne 3, Thief 4 sau Half-Life episodul 3. Pana la urma asteptarea a luat sfarsit, naftalina s-a topit, producatorii si-au luat inima-n dinti, s-au dus cu jalba-n protap la Microsoft si au oferit publicului jocul intitulat Alan Wake.
Alan Wake Trailer
[stream provider=youtube flv=http%3A//www.youtube.com/watch%3Fv%3DN1U9t4fUSzE img=x:/img.youtube.com/vi/N1U9t4fUSzE/0.jpg embed=false share=false width=590 height=403 dock=true controlbar=over skin=imeo.swf bandwidth=med autostart=false /]
Pentru un joc pe care l-am asteptat atata timp Alan Wake dispune de o poveste foarte bine pusa la punct. Personaje credibile, locatii tipic americane, un personaj principal cu accente umane si mai presus de toate o poveste horror extrem de incitanta. Firul povestii il surprinde pe tanarul Alan Wake, un scriitor de romane de succes, dar care nu a mai publicat nimic de cativa ani buni, in timp ce acesta impreuna cu sotia sa iau o vacanta binemeritata in orasul Bright Falls. Evident povestea fiind un survival-horror lucrurile iau o intorsatura spre macabru in momentul in care Alan primeste un set de chei de la o doamna in negru pentru cabana in care urma sa se cazeze. Odata cazati in cabana, povestea primeste o noua dimensiune si o explicatie cand vine vorba de relatia dintre Alan si sotia sa. Acestia aflandu-se intr-un impas, au decis sa ia aceasta vacanta pentru ca Alan sa poata sa scrie un nou roman. Evident ca orgoliul masculin al domnului Wake o ia razna, totul culminand intr-o cearta intre cei doi. Ca orice barbat care se respecta bufneste usa de la intrare si iese pe malul lacului pentru a se calma. Acum puteti sa intuiti cine va dormi pe canapea la noapte. Povestea se complica in momentul in care Alan aude o serie de tipete din cabana, tipete apartinand sotiei sale. Fuge dupa ea, totul sfarsindu-se cu Alan sarind in lac. Acesta se trezeste dupa cateva zile la volanul unei masini rasturnate nestiind ce s-a intamplat in tot acest timp. Pentru cine se intreaba, povestea are ceva accente de Twin Peaks si romanele in stilul clasic al Stephen King. Rasturnari de situatie, suspans la tot pasul, o poveste care leaga mai toate personajele intre ele si un sentiment apasator ce predomina pe toata durata jocului fac din Alan Wake unul dintre cele mai bine scrise jocuri din acest an. Se poate spune fara doar si poate ca momentele de suspans din joc sunt accentuate atat de atmosfera de gameplay cat si de suspansul povestii in sine. Dupa cum spuneam Alan se trezeste la volanul masinii sale, cu un caz sever de amnezie cand vine vorba de ultimele zile. Incepe sa orbecaie prin oras ca apucatul, pentru a sfarsi alergat de un maniac cu un topor in mana, care aparent nu poate sa fie ranit de nimic. Asta pana cand Alan descopera singura vulnerabilitate a monstrului … Lumina. Aceasta nu raneste propiu-zis zombi din joc, ci doar inlatura stratul impenetrabil de umbre din jurul acestora. Iar de aici va lasam pe voi sa descoperiti povestea. Mai adaugam ca pe parcursul povestii, Alan descopera pagini dintr-un manuscris, ce ii poarta numele, care descrie actiunile acestuia inainte sa se intample. Ceea ce face jocul mai inspaimantator din anumite privinte. Inchipuiti-va cum ar fi sa gasesti lista de cumparaturi de anul viitor, pe care se regaseste si un pachet de scutece de bebelus. Ciudat nu ? La capitolul poveste Zon@ ii acorda lui Alan Wake un 9.5, pentru o experienta imersiva, asemanari cu seriale indragite si o poveste care uneori iti doresti sa nu se termine.
Gameplay-ul in joc este probabil ana una dintre cele mai liniare experiente pe care le-am avut in ultima vreme. Si da, stiu ca am inceput pe un ton negativ, dar rabdare, totul va iesi la lumina festilei lui Alan cat de curand. Jocul este impartit pe capitole si prezentat precum un show de televiziune. Atunci cand un episod se termina, urmatorul incepe cu celebra fraza din Twin Peaks : “Previously On” Alan Wake. Lucru care da o nota de unicitate jocului si adaugand un sentiment de implicare uneori, dar dupa cum am spus seamana prea mult cu Twin Peaks. Alan cand vine vorba de gameplay este tipic american. Trage mai intai si dupa aceea pune intrebari, mai ales ca acum viata sotiei sale este in pericol. Mecanica de joc este destul de simpla cand vine vorba de “disponibilizat” inamici. Mai devreme aminteam ca unii locuitori sunt invaluiti de un fel de umbra antiglont. Alan, baiat destept, descopera o metoda sa inlature acest avantaj. Un aliat de nadejde in forma luminii, aceasta putand veni de la o lanterna, pentru care vei cauta constant baterii Energizer si nu glumesc, jocul este plin ochi de reclame la tot pasul, Flashbang-uri, rachete de semnalizare si diverse surse de iluminat stradal sau reflectoare. In esenta cam tot ceea ce poate emite un fascicul de lumina in acest joc, este cel mai bun prieten al tau. De cele mai multe ori va veti folosi de lanterna din dotare, cu tot cu baterii energizer, pentru a evapora armura pe care marea majoritate a locuitorilor o poarta. Dupa care treaba e destul de simpla. Una bucata pistol, si tragi in ei pana dispar intr-o explozie de lumina. Destul de simplu nu? Pana la episodul patru, dupa care Remedy au gasit metode mai “inventive” pentru a folosi lumina in joc. Lucru pentru care ii felicit, dar asta nu scuteste jocul de cel mai mare neajuns, faptul ca luptele pot fi repetitive de cele mai multe ori, iar sistemul de dodge fiind unul dintre cele mai telegrafiate pe care le-am intalnit pana acum.
Inamicii apar intr-un soi de “Cut Scene” astfel tu, personajul principal, ai timp sa reactionezi si sa te pozitionezi strategic. Mai mult, de cele mai multe ori, poti scapa de atacuri doar prin simpla apasare repetata a butonului de Dodge. Alan Wake fiind sinonim cu Jackie Chan de cele mai multe ori, avand in vedere ca am reusit sa evit loviturile unui inamic, de cel putin 40 de ori. Si nu pentru ca sunt sadic si ca vreau sa caut nod in papura jocului, ci pentru ca nu mai aveam gloante nici pentru pistol, nici pentru shotgun. Astfel fiind obligat sa dansez in jurul descreieratului, care ma alerga cu doua seceri prin nivel, pana am ajuns langa un stalp de iluminat stradal. Acesta fiind singurul loc in care esti cu adevarat in siguranta si locul in care jocul salveaza. Mai mult, tot ceea ce inseamna lumina puternica, iti regenereaza viata. Acum presupun ca o sa existe cineva printre privitori care o sa se intrebe, daca si lanterna te poate vindeca. Raspunsul este scurt… NU! Inca nu am incercat sa il pun sa o inghita lanterna, dar mai e timp, poate asa are viata infinita cine stie? Totusi gameplay-ul repetitiv nu este ceea ce m-a tinut in fata jocului 6 ore, ci povestea. Modul in care este expusa, te face sa vrei mai mult, si sa vrei sa afli ce se intampla in Bright Falls. Asta si faptul ca in joc poti colecta termosuri de cafea, imprastiate prin nivele si paginile amintite mai devreme. Pentru aceste elemente ii acordam la capitolul gameplay 7.
Incet incet am ajuns la grafica si sunet, ultimul capitol inainte de concluzia acestui review. Grafic vorbind jocul este o splendoare. Nivelele arata extraordinar, Remedy laudandu-se cu faptul ca au randat individual fiecare cladire si personaj in parte. Astfel, de la spatiile deschise ale padurilor pana la locatii urbane jocul arata absolut exemplar, fiind un exemplu de ASA DA in ceea ce inseamna grafica computerizata. Atunci cand interactionezi cu mediul, fie el intunecat, luminat difuz sau in timpul zilei, nu am putut gasi probleme de grafica sau imbinari defectuase ale texturilor. Jocul este facut sa arate cat mai real, dar sa nu uitam ca accentul in Alan Wake este pus pe lumina, fie ea si de la festila lui Alan. Astfel, marea majoritate a jocului este intr-o lumina difuza care totusi iti permite sa te minunezi la frumusetea decorului. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii, mai ales ca Remedy au lucrat atata timp la acest joc. Cat despre sunet, jocul este un pastel de decibeli placut auditiv. Muzica in joc si mai ales melodiile de la finalul fiecarui capitol adauga la sentimentul apasator pe care jocul incearca si reuseste sa-l impuna. Cat despre zgomotele in joc, acestea exista doar ca sa te sperie oridecate ori au ocazia. Totul este ales de asa natura incat sa faca jucatorul sa tresara. Cat despre actorii vocali, acestia reusesc sa transpuna emotia, frica, suspansul si sentimentul de oroare asa cum nici un joc pana acum nu a reusit sa o faca. Fiecare personaj este interpretat intr-un mare fel, aducand acel sentiment autentic, de joc in care propia existenta iti este amenintata. Zgomotele, usile care troznesc, pana si zgomotul pasarilor este redat la inalta definitie. Sa fie oare din cauza ca jocul suporta THX nativ si mai toate vocile din joc si sunetele sunt HD? Cine stie? Pentru aceste elemente Zon@ ii acorda un 8,5.
Pentru asteptarea indelungata jocul nu numai ca-si merita pretul de 60$ dar si laudele noastre, dar experienta repetitiva il face pe Alan Wake sa aiba o pereche de genunchi moi pe care marea majoritate a gamerilor o vor observa. Si o vor lovi. Cu toate acestea Alan Wake este un joc de 8,3 cu calificativul Merita Jucat.
[stream provider=youtube flv=http%3A//www.youtube.com/watch%3Fv%3DAdCyJOE8PkM img=x:/img.youtube.com/vi/AdCyJOE8PkM/0.jpg embed=false share=false width=590 height=403 dock=true controlbar=over skin=imeo.swf bandwidth=med autostart=false /]
De-a lungul timpului, jocuri precum Resident Evil, Silent Hill, seria Siren pe Playstation sau mult indragitul Undying, care totusi nu intra in aceasta categorie dar ar merita, au imbogatit genul cu noi si noi elemente. Cu toate astea, de-a lungul timpului un joc din portofoliul celor de la Remedy, creatorii lui Max Payne, isi tot facea aparitia. Alan Wake promitea o experienta imersiva, un gameplay inovativ, noi mecanici de joc si mai ales un personaj cu care omul de rand sa se poata identifica usor. Jocul n-a stat in productie decat 8 ani de zile, ajungand sa fie mentionat alaturi de titluri legendare precum Duke Nukem Forever.. and ever.. and ever…. And forever-after, Max Payne 3, Thief 4 sau Half-Life episodul 3. Pana la urma asteptarea a luat sfarsit, naftalina s-a topit, producatorii si-au luat inima-n dinti, s-au dus cu jalba-n protap la Microsoft si au oferit publicului jocul intitulat Alan Wake.
Alan Wake Trailer
[stream provider=youtube flv=http%3A//www.youtube.com/watch%3Fv%3DN1U9t4fUSzE img=x:/img.youtube.com/vi/N1U9t4fUSzE/0.jpg embed=false share=false width=590 height=403 dock=true controlbar=over skin=imeo.swf bandwidth=med autostart=false /]
Pentru un joc pe care l-am asteptat atata timp Alan Wake dispune de o poveste foarte bine pusa la punct. Personaje credibile, locatii tipic americane, un personaj principal cu accente umane si mai presus de toate o poveste horror extrem de incitanta. Firul povestii il surprinde pe tanarul Alan Wake, un scriitor de romane de succes, dar care nu a mai publicat nimic de cativa ani buni, in timp ce acesta impreuna cu sotia sa iau o vacanta binemeritata in orasul Bright Falls. Evident povestea fiind un survival-horror lucrurile iau o intorsatura spre macabru in momentul in care Alan primeste un set de chei de la o doamna in negru pentru cabana in care urma sa se cazeze. Odata cazati in cabana, povestea primeste o noua dimensiune si o explicatie cand vine vorba de relatia dintre Alan si sotia sa. Acestia aflandu-se intr-un impas, au decis sa ia aceasta vacanta pentru ca Alan sa poata sa scrie un nou roman. Evident ca orgoliul masculin al domnului Wake o ia razna, totul culminand intr-o cearta intre cei doi. Ca orice barbat care se respecta bufneste usa de la intrare si iese pe malul lacului pentru a se calma. Acum puteti sa intuiti cine va dormi pe canapea la noapte. Povestea se complica in momentul in care Alan aude o serie de tipete din cabana, tipete apartinand sotiei sale. Fuge dupa ea, totul sfarsindu-se cu Alan sarind in lac. Acesta se trezeste dupa cateva zile la volanul unei masini rasturnate nestiind ce s-a intamplat in tot acest timp. Pentru cine se intreaba, povestea are ceva accente de Twin Peaks si romanele in stilul clasic al Stephen King. Rasturnari de situatie, suspans la tot pasul, o poveste care leaga mai toate personajele intre ele si un sentiment apasator ce predomina pe toata durata jocului fac din Alan Wake unul dintre cele mai bine scrise jocuri din acest an. Se poate spune fara doar si poate ca momentele de suspans din joc sunt accentuate atat de atmosfera de gameplay cat si de suspansul povestii in sine. Dupa cum spuneam Alan se trezeste la volanul masinii sale, cu un caz sever de amnezie cand vine vorba de ultimele zile. Incepe sa orbecaie prin oras ca apucatul, pentru a sfarsi alergat de un maniac cu un topor in mana, care aparent nu poate sa fie ranit de nimic. Asta pana cand Alan descopera singura vulnerabilitate a monstrului … Lumina. Aceasta nu raneste propiu-zis zombi din joc, ci doar inlatura stratul impenetrabil de umbre din jurul acestora. Iar de aici va lasam pe voi sa descoperiti povestea. Mai adaugam ca pe parcursul povestii, Alan descopera pagini dintr-un manuscris, ce ii poarta numele, care descrie actiunile acestuia inainte sa se intample. Ceea ce face jocul mai inspaimantator din anumite privinte. Inchipuiti-va cum ar fi sa gasesti lista de cumparaturi de anul viitor, pe care se regaseste si un pachet de scutece de bebelus. Ciudat nu ? La capitolul poveste Zon@ ii acorda lui Alan Wake un 9.5, pentru o experienta imersiva, asemanari cu seriale indragite si o poveste care uneori iti doresti sa nu se termine.
Gameplay-ul in joc este probabil ana una dintre cele mai liniare experiente pe care le-am avut in ultima vreme. Si da, stiu ca am inceput pe un ton negativ, dar rabdare, totul va iesi la lumina festilei lui Alan cat de curand. Jocul este impartit pe capitole si prezentat precum un show de televiziune. Atunci cand un episod se termina, urmatorul incepe cu celebra fraza din Twin Peaks : “Previously On” Alan Wake. Lucru care da o nota de unicitate jocului si adaugand un sentiment de implicare uneori, dar dupa cum am spus seamana prea mult cu Twin Peaks. Alan cand vine vorba de gameplay este tipic american. Trage mai intai si dupa aceea pune intrebari, mai ales ca acum viata sotiei sale este in pericol. Mecanica de joc este destul de simpla cand vine vorba de “disponibilizat” inamici. Mai devreme aminteam ca unii locuitori sunt invaluiti de un fel de umbra antiglont. Alan, baiat destept, descopera o metoda sa inlature acest avantaj. Un aliat de nadejde in forma luminii, aceasta putand veni de la o lanterna, pentru care vei cauta constant baterii Energizer si nu glumesc, jocul este plin ochi de reclame la tot pasul, Flashbang-uri, rachete de semnalizare si diverse surse de iluminat stradal sau reflectoare. In esenta cam tot ceea ce poate emite un fascicul de lumina in acest joc, este cel mai bun prieten al tau. De cele mai multe ori va veti folosi de lanterna din dotare, cu tot cu baterii energizer, pentru a evapora armura pe care marea majoritate a locuitorilor o poarta. Dupa care treaba e destul de simpla. Una bucata pistol, si tragi in ei pana dispar intr-o explozie de lumina. Destul de simplu nu? Pana la episodul patru, dupa care Remedy au gasit metode mai “inventive” pentru a folosi lumina in joc. Lucru pentru care ii felicit, dar asta nu scuteste jocul de cel mai mare neajuns, faptul ca luptele pot fi repetitive de cele mai multe ori, iar sistemul de dodge fiind unul dintre cele mai telegrafiate pe care le-am intalnit pana acum.
Inamicii apar intr-un soi de “Cut Scene” astfel tu, personajul principal, ai timp sa reactionezi si sa te pozitionezi strategic. Mai mult, de cele mai multe ori, poti scapa de atacuri doar prin simpla apasare repetata a butonului de Dodge. Alan Wake fiind sinonim cu Jackie Chan de cele mai multe ori, avand in vedere ca am reusit sa evit loviturile unui inamic, de cel putin 40 de ori. Si nu pentru ca sunt sadic si ca vreau sa caut nod in papura jocului, ci pentru ca nu mai aveam gloante nici pentru pistol, nici pentru shotgun. Astfel fiind obligat sa dansez in jurul descreieratului, care ma alerga cu doua seceri prin nivel, pana am ajuns langa un stalp de iluminat stradal. Acesta fiind singurul loc in care esti cu adevarat in siguranta si locul in care jocul salveaza. Mai mult, tot ceea ce inseamna lumina puternica, iti regenereaza viata. Acum presupun ca o sa existe cineva printre privitori care o sa se intrebe, daca si lanterna te poate vindeca. Raspunsul este scurt… NU! Inca nu am incercat sa il pun sa o inghita lanterna, dar mai e timp, poate asa are viata infinita cine stie? Totusi gameplay-ul repetitiv nu este ceea ce m-a tinut in fata jocului 6 ore, ci povestea. Modul in care este expusa, te face sa vrei mai mult, si sa vrei sa afli ce se intampla in Bright Falls. Asta si faptul ca in joc poti colecta termosuri de cafea, imprastiate prin nivele si paginile amintite mai devreme. Pentru aceste elemente ii acordam la capitolul gameplay 7.
Incet incet am ajuns la grafica si sunet, ultimul capitol inainte de concluzia acestui review. Grafic vorbind jocul este o splendoare. Nivelele arata extraordinar, Remedy laudandu-se cu faptul ca au randat individual fiecare cladire si personaj in parte. Astfel, de la spatiile deschise ale padurilor pana la locatii urbane jocul arata absolut exemplar, fiind un exemplu de ASA DA in ceea ce inseamna grafica computerizata. Atunci cand interactionezi cu mediul, fie el intunecat, luminat difuz sau in timpul zilei, nu am putut gasi probleme de grafica sau imbinari defectuase ale texturilor. Jocul este facut sa arate cat mai real, dar sa nu uitam ca accentul in Alan Wake este pus pe lumina, fie ea si de la festila lui Alan. Astfel, marea majoritate a jocului este intr-o lumina difuza care totusi iti permite sa te minunezi la frumusetea decorului. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii, mai ales ca Remedy au lucrat atata timp la acest joc. Cat despre sunet, jocul este un pastel de decibeli placut auditiv. Muzica in joc si mai ales melodiile de la finalul fiecarui capitol adauga la sentimentul apasator pe care jocul incearca si reuseste sa-l impuna. Cat despre zgomotele in joc, acestea exista doar ca sa te sperie oridecate ori au ocazia. Totul este ales de asa natura incat sa faca jucatorul sa tresara. Cat despre actorii vocali, acestia reusesc sa transpuna emotia, frica, suspansul si sentimentul de oroare asa cum nici un joc pana acum nu a reusit sa o faca. Fiecare personaj este interpretat intr-un mare fel, aducand acel sentiment autentic, de joc in care propia existenta iti este amenintata. Zgomotele, usile care troznesc, pana si zgomotul pasarilor este redat la inalta definitie. Sa fie oare din cauza ca jocul suporta THX nativ si mai toate vocile din joc si sunetele sunt HD? Cine stie? Pentru aceste elemente Zon@ ii acorda un 8,5.
Pentru asteptarea indelungata jocul nu numai ca-si merita pretul de 60$ dar si laudele noastre, dar experienta repetitiva il face pe Alan Wake sa aiba o pereche de genunchi moi pe care marea majoritate a gamerilor o vor observa. Si o vor lovi. Cu toate acestea Alan Wake este un joc de 8,3 cu calificativul Merita Jucat.
[stream provider=youtube flv=http%3A//www.youtube.com/watch%3Fv%3DAdCyJOE8PkM img=x:/img.youtube.com/vi/AdCyJOE8PkM/0.jpg embed=false share=false width=590 height=403 dock=true controlbar=over skin=imeo.swf bandwidth=med autostart=false /]
duminică, 10 aprilie 2011
Cube 2: Sauerbraten (Trooper Edition)
Sauerbraten (aka Cube 2) este un multiplayer gratuit / person shooter singleplayer în primul rând, construit ca un redesign major al FPS Cube.
Mai mult ca originalul Cube, Scopul acestui joc nu este neapărat pentru a produce cele mai multe caracteristici şi posibil eyecandy, ci mai degrabă pentru a permite hartă / editare geometrie să fie făcut dinamic în joc, pentru a crea joc distractiv şi un motor elegant.
Motorul sprijinirea jocul este în întregime original în cod & design, iar codul este Open Source (licenţă ZLIB, citiţi documentaţia pentru mai multe despre cum puteţi folosi motorul).
download
Mai mult ca originalul Cube, Scopul acestui joc nu este neapărat pentru a produce cele mai multe caracteristici şi posibil eyecandy, ci mai degrabă pentru a permite hartă / editare geometrie să fie făcut dinamic în joc, pentru a crea joc distractiv şi un motor elegant.
Motorul sprijinirea jocul este în întregime original în cod & design, iar codul este Open Source (licenţă ZLIB, citiţi documentaţia pentru mai multe despre cum puteţi folosi motorul).
download
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
